
Comunicatul Mișcării pentru Regat și Coroană – 5 decembrie 2017
La urcarea Regelui Mihai I în Împărăția Domnului, Mișcarea pentru Regat și Coroană se înclină, cu adâncă durere, profund respect, venerație și iubire, în memoria celei mai înalte instanțe morale a românilor, a Suveranului iubitor de Țară și Neam și se roagă Bunului Dumnezeu să-l odihnească între cei drepți!
Majestatea Sa Regele Mihai I al României a urcat prima oară pe Tronul Regatului Român, acum 90 de ani, la 20 iulie 1927, şi a doua oară, acum 77 de ani, la 6 septembrie 1940. Personalitatea sa exemplară s-a impus nu numai poporului român, ci şi întregii lumi. Cu clarviziune şi curaj, acţionând în numele
interesului naţional şi al întregii umanităţi, cu o înţelegere superioară a realităţii politice internaţionale, Regele Mihai, la 23 de ani, prin actul de la 23 August 1944, a scurtat cel de-Al Doilea Război Mondial cu şase luni, salvând sute de mii de vieţi omeneşti. După cum s-a exprimat Comandantul Suprem Aliat în Europa, generalul Dwight D. Eisenhower, Regele Mihai şi România şi-au câştigat un loc aparte printre membrii Naţiunilor Unite care au participat la cruciada democraţiei pentru a elibera Europa de plaga ciumei fasciste şi naziste. Ocazia istorică a oferit României şansa de a se salva de la dezastru şi de a putea recupera o parte importantă din teritoriile pierdute în 1940.
Om de stat prin excelenţă, în ciuda contextului marcat de beligeranţă şi ideologii totalitare, Regele Mihai a reactivat Constituţia din 1923, marcând astfel opoziţia dintre dictatură şi dorinţa sa de a domni ca monarh constituţional. A fost mult timp singurul şef de stat în viaţă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, exemplu absolut de suveran, recunoscut, nu numai de puterile implicate în război, ci şi de toate marile cancelarii ale lumii, ca o personalitate de talie internaţională.
A fost singurul şef de stat din zona sovietică de dominaţie care a încercat pe parcursul a trei ani să schimbe guvernul impus de puterea învingătoare. Greva Regală din 1945 este un alt moment de curaj asumat de Suveranul pentru care, devotamentul faţă de propriul popor era mai presus de orice, chiar faţă de sorţii potrivnici ai acelui timp. În acei ani, Regele s-a profilat într-un simbol naţional al rezistenţei. Forţa sa de caracter a câştigat încrederea, speranţa şi dragostea poporului său.
Dimensiunea morală a Regelui Mihai s-a exprimat nu doar în timpul funcţiunii sale ca monarh al României, ci îndeosebi, prin atitudinea manifestată după ce instituţia regalităţii a fost abolită. Devotamentul şi dragostea faţă de Ţară şi faţă de români l-au însoţit permanent în timpul exilului, acţionând continuu pentru binele României.
Fără să aibă, din punct de vedere instituţional, vreo obligaţie faţă de România postdecembristă, Majestatea Sa Regele Mihai a sprijinit fervent orientarea ei occidentală, punându-şi prestigiul personal ca argument în faţa liderilor europeni, pentru primirea noastră în NATO şi UE. Gestul, nobil şi generos, exprimă o altă calitate (unică) a Regelui Mihai: a fost, practic, singurul şef de stat român care, întors din exil, în loc să pretindă repunerea sa în drepturi constituţionale, a participat cu modestie la reclădirea statului al cărui cetăţean este.
Portretul acestui om care a crezut în adevăr, în dreptate şi în perfectibilitatea naturii umane, al acestui suveran pentru care puterea nu a însemnat decât a fi în slujba celorlalţi, se află în propriile sale cuvinte, rostite în 2011, în Parlamentul României:
”Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”
În acest ceas îndoliat, de profundă durere și tristețe rămânem fideli testamentului Regelui Mihai, exprimat de-a lungul întregii sale vieți: Nimic fără Dumnezeu! Nimic fără Adevăr!
5 Decembrie 2017
Președinte – Marilena Rotaru
Vicepreședinte – Marius Oprea
Secretar General – Antonie Popescu